Evolutia dragostei

         V-ati gandit vreodata cum ia nastere dragostea, cum ajung doi oameni sa se cunoasca, sa se placa, apoi sa se indragosteasca si (din pacate) de multe ori sa se desparta? 

         Tudor Musatescu era de parere ca dragostea este un “sentiment care vine in galop si dispare in varful picioarelor”.

         Si cu ce galagie vine, cat este de navalnica, de trufasa, incat de multe ori ne face sa nu vedem sau sa nu vrem sa vedem anumite lucruri la persoana de langa noi, lucruri care, mai apoi, ni se par esentiale si de neacceptat; si nu gasim alta solutie decat sa ne retragem cat mai discret, pentru a evita o suferinta din partea unuia sau altuia…

         Sigur, aceasta este situatia mai putin fericita; pentru ca, daca ai stiut sa alegi persoana potrivita, nu-ti mai ramane decat sa faci tot posibilul sa o pastrezi. “Banii se epuizează. Bunurile se epuizează. Ura te epuizează. Iubirea e singura care, pe măsură ce e practicată, nu se epuizează, ci sporeşte”, spunea Teodor Burnar. Este situatia in care se afla cei care si-au descoperit dragostea adevarata, care pun tot sufletul si se implica pentru ca aceasta sa dureze o viata… nu pot sa nu ma gandesc aici la acei batranei pe care ii vedem pe strada, ce merg tinandu-se de mana, cu ceva atat de special in priviri… sunt persoanele care au stiut sa faca compromisuri in viata atunci cand a fost nevoie, pentru a-si pastra dragostea alaturi si… au reusit.

         Sigur, iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie teren de joaca dar, pe de alta parte, nici sa renunti asa usor, odata cu prima cearta… e normal sa avem pareri diferite, pentru ca nu exista doi oameni la fel; nici macar gemenii nu gandesc la fel, nu au aceleasi preferinte, daramite doi straini! Perioada in care suntem indragostiti, mai lunga sau mai scurta, depinde doar de noi, de dorinta noastra de a fi fericiti si de a-l face fericit si pe cel de langa noi!
         George Calinescu spunea: “Dragostea se naste in priviri, creste pe buze si moare in lacrimi“. De multe ori e suficienta o privire ca sa ne dam seama daca ne place sau ne displace cineva si sunt situatii cand e suficient sa ne privim ca sa ne indragostim; putem citi atat de multe in ochii si in infatisarea unei persoane… sigur, dupa ce am ajuns sa discutam cu persoana care ne-a placut la prima vedere, situatia se poate schimba: putem constata ca nu avem subiecte comune de discutie sau, daca avem, parerile noastre sunt foarte diferite. Sau, dimpotriva, putem constata cu mare placere ca ne placem nu doar fizic, ci si din punct de vedere spiritual. Din pacate, la cat suntem de diferiti ori de pregatiti sa acceptam mai multe sau mai putine de la cei din jur, in multe situatii ajungem la concluzia ca persoana pe care o avem alaturi nu corespunde standardelor noastre. Uneori se dovedeste ca avem dreptate, alteori o facem, poate, datorita orgoliului si, in acest ultim caz, tot noi vom fi cei care vom suferi ulterior. Oricum ar fi, intotdeauna despartirea este foarte grea. 

         Nici macar atunci cand constientizam fericirea pe care o putem obtine actionand astfel nu facem eforturi pentru asta. Nici macar atunci cand suntem convinsi ca “a iubi o ora e ceva animalic, o zi e ceva omenesc, o viata intreaga e ceva ingeresc, dar a iubi toata viata o singura fiinta e divin”, nici macar atunci nu facem cu adevarat eforturi pentru a o pastra. Si… stiti ce?
Cred ca de vina aici nu este nici macar faptul ca nu ajunsesem sa ne cunoastem cu adevarat atunci cand ne-am indragostit, nici macar acest lucru nu este principalul vinovat, ci in primul si in primul rand egoul! Acesta este factorul principal, cel care strica cele mai multe relatii…

        
La final, sa vedem cum s-a transformat, in timp, dragostea dintre Ion si Maria in cateva bancuri: 

* Ion catre Maria: 
- Marie, esti ca un nor! 
Maria, cu zambetul pe buze: 
- Alb si pufos ? 
Ion: 
- Nu, dar atunci cand pleci, parca mi se lumineaza ziua... 

(si, n-aveti grija, cand s-au cunoscut Ion percepea prezenta Mariei cu totul altfel din punct de vedere meteorologic!) 

* Ion vine acasa rupt de beat si gaseste usa incuiata. 

- Marie, deschide usa! striga Ion. 

- Nu-ti deschid Ioane, ca esti beat! 

- Marie, deschide usa! 

- Nu-ti deschid Ioane! 

- Marie, am un buchet de trandafiri pentru cea mai frumoasa femeie din lume! 

Auzind acestea Maria super incantata ii deschide, insa Ion nu avea nimic. 

- Si buchetul de trandafiri? 

- Si cea mai frumoasa femeie din lume? 

 (dar cand a cunoscut-o cred ca o vedea ca fiind cea mai frumoasa femeie din lume, iar Maria ca pe cel mai frumos barbat din lume, nu credeti?) 

 * Ion isi întreaba nevasta: 

- Marie, tie ti-ar placea sa fii barbat? 

Maria raspunde: 

- Da, Ioane, da' tie? 

(dar, daca Maria nu l-ar fi crezut odinioara barbat, credeti ca l-ar mai fi luat?)

 ... oare de ce renuntam asa usor?