Poveste (Luminita Zaharia)

Se cerea in mine 
o noua poveste de dragoste 
se striga 
se impunea 
se implora 

o poveste de dragoste 
tesuta din fire albastre 
tesatura fragila
din departele inimii noastre 
pe tine te gasisem 

ti-am descoperit mai intai 
zambetul prolog 
apoi vorbitoarea inimă 
(punct culminant) 
apoi stragandul 
mult inalt 

o singura data
ti-am surprins privirile triste 
(o, nu 
epilog nu accept sa existe) 

ti-am descoperit 
rand pe rand 
frumusetile toate 
te-am prins în trei cuvinte: 
caldura
intensitate 
simplitate 

asa cum bogat-daruitorul da Vinci 
printr-un singur suras 
prea sfios 
a trezit în noi 
din departe de veacuri 
tot ce e omeneste mai frumos. 

Si te visam noapte de noapte
imi erai hrana de vis 
hrana de zi 
hrana de tot ce mi-ar lipsi 
(o, si nu ştiu 
de ce iti spun toate acestea) 

mai trebuia doar 
cineva 
sa scrie povestea.