joi, 2 iulie 2015

Am legat copacii la ochi... (Marin Sorescu) / Cândva arborii aveau ochi (Ana Blandiana)


Am legat copacii la ochi... (Marin Sorescu) 

Am legat copacii la ochi 
cu-o basma verde 
și le-am spus să mă găsească. 
Și copacii m-au găsit imediat 
cu un hohot de frunze. 

Am legat păsările la ochi 
cu-o basma de nori 
și le-am spus să mă găsească. 
Și păsările m-au găsit cu un cântec. 

Am legat tristețea la ochi 
cu un zâmbet, 
și tristețea m-a găsit a doua zi 
într-o iubire. 

Am legat soarele la ochi 
cu nopțile mele 
și i-am spus să mă găsească. 
Ești acolo, a zis soarele, 
după timpul acela, 
nu te mai ascunde. 

Nu te mai ascunde, 
mi-au zis toate lucrurile 
și toate sentimentele 
pe care am încercat să le leg...


   


Cândva arborii aveau ochi (Ana Blandiana) 

Cândva arborii aveau ochi,   
Pot să jur, 
Ştiu sigur 
Că vedeam când eram arbore, 
Îmi amintesc că mă mirau 
Ciudatele aripi ale păsărilor 
Care-mi treceau pe dinainte, 
Dar dacă păsările bănuiau 
Ochii mei, 
Asta nu îmi mai aduc aminte. 
Caut zadarnic ochii arborilor acum. 
Poate nu-i văd 
Pentru că arbore nu mai sunt, 
Sau poate-au coborât pe rădăcini 
În pământ, 
Sau poate, 
Cine ştie, 
Mi s-a părut numai mie 
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput... 
Dar atunci de ce 
Când trec de ei aproape 
Simt cum 
Mă urmăresc cu privirile, 
Într-un fel cunoscut, 
De ce, când foşnesc şi clipesc 
Din miile lor de pleoape, 
Îmi vine să strig 
- Ce-aţi văzut?... 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu